Nu te compromite cu lumea!

O nouă zi se așterne astăzi în fața noastră; o zi pregătită de Dumnezeu încă din veșnicii. Covor de har s-a așezat peste fața situațiilor cu care te vei întâlni și în care, harul Său, felurit, te va ajuta. Mâini de îngeri l-au întins pentru tine, ca pe niște poteci peste fața pământului.Pășește cu recunoștință pe el, cu mulțumire, dar și cu demnitate. Tu ești cetățean al cerului și trăiești într-o lume care nu este vrednică de tine. Nu te compromite cu lumea! Tu ai alt statut, altă natură, alt destin. Lumea și pofta ei trece, dar cine face voia Domnului rămâne în veac.

Nu iubi lumea, nici lucrurile din lume și nu lăsa lumea să te înghită!
Noi trăim în lume, dar nu suntem parte din ea; normal că nu te simți confortabil: tu ai alt habitat! Dar, tocmai de aceea harul Său cel felurit, îți stă la dispoziție și astăzi, ca să poți trece peste toate. Pe deasupra, nu uita că ești însoțit în chip nevăzut, dar, uneori, atât de conștient. Pășește în această zi, ca o persoană de rang înalt, alături de Tatăl tău, cu conștiența că, un descendent al familiei regale, nu se poate comporta ca niște oameni de rând. Ai uitat? Tu domnești în această viață prin Isus Hristos, împreună cu El.

Fii binecuvântat suflet drag!

Ana M. 

DACĂ EȘTI BOB DE GRÂU

Dacă ești bob de grâu, acolo unde ai fost semănat, rădăcini cresc din tine ca să fii rezistent, atunci când firava încolțire va scoate căpșorul la lumină, ca un copil mic care, pentru prima dată deschide ușa casei, ca să iasă afară pe picioarele lui.Se uită peste tot cu acea curiozitate care vrea să cuprindă totul și nu știe unde să fugă mai repede ca să atingă tot și, zâmbind te privește spre a-ți cere încuviințarea. Știe că ești lângă el, așa că dacă va fi să cadă, are cine-l ridica și în brațele cui să fugă, atunci când o mică durere îi atinge genunchii juliți.

De lacrimi ce să mai vorbim… Cine îi poate acoperi ochișorii cu atâtea săruturi și cine îi poate șopti atât de duios că este prețios, iar el se liniștește și uită instant, continuându-și explorarea, fericit de parcă nimic nu i s-ar fi întâmplat? Dacă ești bob de grâu care a încolțit, te vei face exact ca un copilaș, ca să poți intra în împărăția cerurilor.Dacă ești bob de grâu, te vei înălța din ce în ce mai mult, vei crește, dar, anotimpurile cu toate capriciile lor te vor trata așa cum nu te așteptai. Vei avea parte de soare blând, dar și de arșița zilei, vei fi stropit cu rouă, dar vei fi și biciuit de ploi torențiale; vei fi mângâiat de adieri, dar te vei îndoi și sub vânturi năpraznice.

Dacă ești bob de grâu, nimic nu va împiedica procesul maturizării tale, însă nu există alte căi prin care să poți deveni spic, apoi grâu deplin în spic, frumos și copt, gata de cules. Nu te gândi că după asta totul s-a terminat! După ce secera te va pune la pământ, în închinare, vei fi zdrobit și apoi frământat, căci ai devenit făină moale și, amestecat cu apă și sare devii o pâine nedospită, care îi va hrăni pe ceilalți.Dacă ești bob de grâu, trebuie să știi că nu crești pentru tine, ci pentru Acela care te-a plantat într-un loc unde, foamea după El trebuia potolită. Dumnezeu plantează boabe de grâu, pe care le binecuvântează și ele aduc roadă pentru veșnicie.

Fii binecuvântat, bob de grâu! Văd cum rădăcini cresc din tine ca să fii rezistent, atunci când timpul și anotimpurile vor trece peste tine cu toate capriciile lor!

Ana M. 

Dumnezeu te va întări

Te confrunți de prea multă vreme cu atitudini de care vrei să scapi și nu știi cum. Aproape că nici nu mai ai încredere că poți fi copilul lui Dumnezeu. Ai vorbit cu multe persoane, slujitori sau creștini de rând, te-ai rugat, ai postit și tot mai faci unele lucruri neîngăduite, deși le urăști.

Am aici, pentru tine, promisiunea Domnului făcută prin gura slujitorului Său, Pavel. Cui se adresa el? Corintenilor, acelor creștini în mijlocul cărora erau multe neregului. Încurajarea nu este pentru cei care nu vor să se schimbe, pentru cei cărora nu le pasă cum trăiesc, ci pentru aceia care vor și nu știu cum.

1 Corinteni 1:8,9
El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Ai putea să începi chiar acum să Îi mulțumești Domnului pentru această promisiune: Doamne Îți mulțumesc pentru că Tu mă curățești, mă sfințești și mă întărești, pentru ca în ziua în care voi sta înaintea Ta, să fiu fără vină. Îți mulțumesc pentru credincioșia cu care Îți împlinești promisiunile. În Numele Lui Isus Îți mulțumesc. Amin!

Fii binecuvântat, suflet drag!

Ana M.

Sandalele roz

Nu locuia cu mine în localitate, dar îi puteam trimite prin cineva, câteva haine și ceva încălțăminte, așa că am început să adun și să le pun într-un sac: „Asta mi-e mare… cu asta nu mă îmbrac, asta nu m-așază. Cu tenișii ăștia nu mă încalț, hai că mă pot lipsi și de adidașii ăștia”. Pe când adăugam și adăugam, am văzut în mintea mea imaginea unor sandale noi, de culoare roz, pe care le încălțasem numai de doua, sau de trei ori.

Mi-am întors capul către ele și apoi mi l-am întors de la ele și am început să tratez cu Dumnezeu: „Sunt noi și îmi plac și nici măcar nu am apucat să le port, să mă bucur de ele…” Am continuat să mă uit după altceva, dar nu voiam să mă supun îndemnului de a le oferi tocmai pe ele, așa că mă împotriveam și nu mai voiam să privesc la locul în care erau frumos așezate.

Până la urmă am cedat și le-am pus în bagajul care trebuia să ajungă la sora care avea nevoie de ele. Nu ne-am auzit, dar ne-am întâlnit după vreun an și așa de bucuroasă mi-a spus: „Toată vara am purtat numai acele sandale roz de la tine.” „Păi… și restul, nu ți-a fost de folos?”, am întrebat-o eu. „Ba da, dar alea au fost preferatele mele”. M-am bucurat atunci și încă o dată am realizat cum Dumnezeu cunoaște și împlinește nevoile copiilor Săi, uneori …aproape smulgând din mâinile noastre, lucruri care pentru noi înseamnă… sânge curs.

A da, sau a nu da? Aceasta-i întrebarea…

Iată ce învățătură primea Timotei, direct de la Pavel:
„Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.”(1 Timotei 6:17-19)

Dumnezeu se uită la ce și cum dai din ceea ce ai, pentru că modul în care o faci, arată atitudinea inimii tale față de Dumnezeu și față de semeni. Marcu consemnează în Evanghelia sa: „Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan.
Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie, căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” (Marcu 12:41-44)

Nu poți să citești să nu înțelegi că bogații nu își puneau și inimile împreună cu darurile, în vistierie. Aruncau acolo ce aduceau, fără să simtă nimic. O făceau ca pe o îndatorire, pentru că așa era regula, dar le era simplu să se lipsească de ce lăsau acolo, rămânându-le apoi, suficient ca să o ducă bine, comparativ cu văduva care, punând cei doi bănuți ai ei, a adus cu adevărat o jertfă. Ea nu era la Templu ca să primească ceva ci, ca să dea. Este bine să oferi altora ceea ce nu îți mai place, sau ceea ce îți rămâne? Cred că este bine dacă acele lucruri nu sunt gunoaie, dar, de obicei, inima îți va fi implicată în sacrificiu.

De cele mai multe ori, ce nu mai îmbraci, sunt chestii care oricum nu îți mai sunt de folos, deși… unii le păstrează până la adânci bătrânețe, așa că le dai ca să scapi de ele pentru că și așa îți ocupau spațiul. Contează foarte mult atitudinea cu care dăruiești. Este adevărat că mai repede cei care au firimituri sunt gata să le împartă cu cei în nevoie, decât cei care au mari bogății. Te-ai gândit că, poate Dumnezeu te va testa, cerându-ți ceva care are valoare pentru tine, să vadă până unde mergi cu ascultarea?

Sau așa cum a făcut cu bogatul din pilda povestită de Domnul Isus, când i l-a trimis pe Lazăr la poartă, îți va aduce un sărac în viață, ca, prin comparație să ai motive pentru care să I te închini și să Îi dai slavă pentru tot ce ai? Cine a dăruit poată să confirme că este mai ferice să dai decât să primești. Cine a dăruit cu inima, firimituri sau lucruri de valoare, va avea răsplată chiar dacă nu aceasta a fost motivația dărniciilor. Unii, dăruind, au văzut că asta le creează o stare de bine și dăruiesc pentru ei înșiși, ca să scape de deprimare. Nu cred că este un motiv corect, dar… dacă dăruim cu conștiența faptului că de la Dumnezeu primim tot ce avem și tot ce dăruim, aceasta ne va aduce nu numai bucurie ci și împlinire sufletească.

Când darul meu, este făcut în ascultare de Dumnezeu și din dragoste față de aproapele meu, nu ca să mă simt eu bine, sau să mă laude poporul, atunci este primit de Dumnezeu și nu m-ar mira să și aud în duhul meu: „Mie Mi-ai dăruit!”
Bogățiile celui bogat sunt pe pământ dar bogățiile celui sărac sunt în cer. Tu poți deveni sărac, îmbogățindu-i pe alții, cu sensul de a te lăsa pe tine ca să aibă ei câștig, așa cum Domnul s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăți pe noi. Ți-a cerut vreodată Domnul să dai altora ceva la care țineai atât de mult, încât ai simțit că ți se rupe inima, dar ai ales să spui: „El, ea, are mai multă nevoie de asta decât am eu, așa că mă pot lipsi”? Ai ales să asculți îndemnul Duhului Sfânt?

Poate că da, poate că nu, dar cred că Dumnezeu ne-a dat și ne mai dă astfel de ocazii, tocmai pentru ca noi să ne adunăm comori în cer. De altfel nu ne cere ceva ce El nu a făcut deja. El a dat tot ce avea, pe Singurul Său Fiu. S-a lipsit pe Sine de El, pentru a ne îmbogăți pe noi și pentru a ne face fii ai cerului. Poate că ție, suflet drag, Dumnezeu ți-a oferit posibilitatea de a avea tot ce îți dorește sufletul și ai bucurie după bucurie. Nu vrei să aduci bucurie în sufletul celor lipsiți de lângă tine și în inima Tatălui, căutând să le împlinești nevoile?

Poate că ai niște firimituri și atât, dar dacă le vei împărți cu cel lipsit, Dumnezeu le va înmulți și, împreună vă veți sătura. Nu uita că Dumnezeu are un cântar special cu care cântărește, împreună cu darul și inimile noastre. El ne cântărește pe fiecare, dar ne putem face și noi o verificare a inimii, chiar acum, însă deja cred că, citind ți-ai făcut deja o evaluare sinceră. Întinde-ți mâna spre cel lipsit și vei vedea cum Dumnezeu îți umple cămările ca să prisosești în tot felul de fapte bune! Pune-L la încercare și vei vedea că nu-ți va rămâne dator cu nimic, ci îți va da înapoi cu dobândă.

Un amănunt pe care aș vrea să îl reții, este acela că, Dumnezeu îți cere să dai din ce ai. El are în vedere cât are fiecare.

Fii binecuvântat suflet drag!

Ana M.

Noapte bună!

De ce ți-aș spune altceva decât că, Isus te iubește? El îți aude tăcerile. Mototolește toate îngrijorările și frământă toate frământările, apoi fă-le ghem și pune-le în mâna Domnului!
Nu, nu le lua înapoi! Lasă-le și nu te întoarce după ele; sau îți este teamă că va fi prea multă liniște în mintea ta?

Te-ai obișnuit să-ți mesteci gândurile, ca pe-o bucată de gumă de mestecat, pe care o tot plimbi prin gură, fără să se termine… Le dai când pe stânga, când pe dreapta și mai faci câte un balon, care se sparge, lipindu-ți-se de vârful nasului…
Ajunge zilei, mestecatul ei! Dacă ar fi după tine, te-ai duce la culcare cu guma-n gură, numai că Tatăl stă cu mâna întinsă și spune: „Dă-Mi-o!”

Te uiți după un loc în care să o pui până mâine, așa cum fac unii, ca să știi de unde o vei lua, spre a o mesteca din nou, chiar dacă nu mai are gust… E guma ta și gata! Dar… Tatăl te privește sever și îți poruncește: „Dă-Mi-o și du-te la culcare! Hai că este târziu și vreau să te odihnești!”

Dă-I Lui toate îngrijorările, temerile și toate frământările! Ai nevoie de o minte liniștită, ai nevoie de pace în inima ta. Nu vrei să te odihnești? Mototolește toate îngrijorările și frământă toate frământările, apoi, ca pe o gumă mestecată toată ziua fără rost, lasă-I-le Lui căci El știe ce să facă cu ele. Ai încredere deplină în El!
Și crede-mă, mâine este o nouă zi, cu îndurări proaspete și cu har din belșug.

De ce ți-aș spune altceva decât că, Isus te iubește? El îți aude tăcerile.

Noapte bună, suflet drag!

Ana M.

Nu opriți vindecarea!

Chiar dacă unii au plecat de aici, de pe Pământ, din cauza unor boli, nu înseamnă că trebuie să generalizăm și să tăiem așteptările celor care au nevoie de vindecare. Să afirmi că vindecarea nu este voia lui Dumnezeu pentru că X slujitor sau Y frate nu a fost vindecat, sau pentru că tu însuți te confrunți de multă vreme cu ceva, ar însemna că vrei să adaptezi Biblia la simțurile tale; ar însemna să Îl cobori pe Dumnezeu în țărâna neputincioasă din care noi suntem făcuți…

S-a terminat cu vindecarea? Atunci cum explici Matei 21:22 ?
S-a terminat și cu credința? Nicidecum! Prin credință pricepem și prin credință, tot ce cerem după voia Lui, primim. Mai mult de-atât, El este Cel care face.(Ioan 14:12-14)
Dacă vindecarea nu era voia Lui, atunci nu mai purta bolile noastre, la cruce. Nu vreau să mă adâncesc în acest subiect, ci, numai dacă pot… să vă atrag atenția asupra acestui aspect, căci prin credință ne sunt toate posibile, și fără ea nu putem fi plăcuți Domnului.

Prin credință s-au vindecat de boli…(Evrei 11:24)

Te rog, suflet drag, alege să vorbești adevărul scris pe paginile Bibliei, indiferent cum te simți și indiferent cum arată și de când trenează situația ta! Este de datoria ta să nu vorbești minciuni. Avraam nu a vorbit potrivit cu simțurile sale, ci potrivit cu ce a promis Dumnezeu, a zis: „Eu cred că pot! Dar n-am zis bine: Eu și cu nevasta mea, putem!” Și au putut!

Poate vrei să îmi spui că situația ta nu are nicio treabă cu ce i s-a întâmplat lui Avraam, dar sigur că are: El a ignorat ce îi spunea trupul său și cu ochii credinței, a privit țintă la Cel ce nu poate minți. Și în loc să spună cât de neputincios este și că situația lui este una imposibilă, a dat slavă lui Dumnezeu, pe deplin încredințat că El ce promite, poate să și împlinească. Să îi urmăm exemplul!

Pentru cei care spun că s-a terminat cu vindecările, le voi aduce aminte că nu s-a terminat cu credința! Poate fi cineva vindecat prin credință? Cu siguranță că DA! Și credința vine în urma auzirii și auzirea prin cuvânt. Să studiem pasajele din Biblie în care sunt relatate vindecări, cu rugămintea către Tatăl, ca ochii inimilor și ai minților noastre să fie luminați, ca să pricepem care este voia Sa cu privire la noi și la situațiile cu care ne confruntăm!

Doamne umple-ne cu lumina, cu înțelepciunea și priceperea Ta! Vrem să înțelegem, vrem să credem, vrem să împlinim! În Numele lui Isus, amin!

Fii binecuvântat suflet drag!

Ana M.

Când oamenii pleacă, Isus rămâne!

Pentru o clipă ai gândit că Domnul ți-a dat prieteni, pentru ca pe parcurs să înțelegi că au fost numai însoțitori pentru o bucată de timp; uneori mai lungă, alte ori mai scurtă. Și când te-ai obișnuit, au plecat la ale lor, iar tu ai învățat că trebuie să umbli cu scutul pus și cu frâna de mână trasă.

Știi că nu poți fi supărat/ă pe nimeni, dar ți-ai învățat lecția și acum ești mai precaut/ă. În liniștea serii, singur/ă în gândurile tale, pe dinăuntru, ai lăsat ușa inimii… numai întredeschisă și cu lanțul fixat, pentru că nu vrei să mai riști. Ai hotărât că nu te vei mai grăbi să (te) deschizi repede, tuturor celor care apar în viața ta.

Ai înțeles că prietenia nu este ceea ce tu credeai, sau ți-ar fi plăcut să fie și că, dacă Dumnezeu nu ar fi pus daruri în tine, oamenii aceia nici nu te băgau în seamă… De fapt, nu de tine aveau nevoie, ci de ceea ce a fost pus în tine, așa că te-ai dezumflat și, deși te doare îți accepți chemarea, conștient încă o dată că, cel mai bun prieten al tău a fost și rămâne Isus.

Nu te supăra când oamenii pleacă: Isus rămâne!
Nu cerși atenția nimănui: Domnul nu își ia ochii de pe tine!
Când oamenii pleacă, retrage-te și petrece timp cu Domnul tău. Nu lăsa durerea și amărăciunea să te cuprindă, căci nimic nu se întâmplă pur și simplu. Concentrează-te pe lucrurile de sus, detașându-te de tot ce ar putea să te împiedice să înaintezi!

Când spațiul din jurul tău se golește, este tocmai ca să poată fi umplut de prezența Lui. Cu cât s-a făcut mai mult loc, cu atât se poate așeza El mai bine. Doamne, umple orice loc gol din viața mea! În Numele lui Isus am cerut. Amin!

Ana M.

Nu te teme, Sunt cu tine!

Ne place să navigăm în ape liniștite, dar Dumnezeu va permite să trecem și prin furtuni. Nu, Dumnezeu nu va potoli furtuna de fiecare dată. Vor fi momente în care te va lua de mână și te va vârî chiar în mijlocul ei, fără să îți dea drumul. Altfel, nu vei ști cum este să calci peste furia valurilor, cu inima plină de pacea și de încrederea pe care prezența Lui ți le poate da.

Nu vei ști ce gust are victoria și nu vei ști cum este să treci însoțit, de Acela înaintea căruia totul devine lin și liniștit. Furtunile te fac mai puternic, pentru că, în vuietul care vrea să te asurzească, înțelegi că glasul Lui care-ți șoptește „Nu te teme, sunt cu tine!” este mult deasupra lui. Da, șoapta Domnului liniștește inima ta și are puterea de a acoperi orice vuiet străin care vrea să te înfricoșeze.

Cu Dumnezeu de mână, tu ești acela, aceea care domină orice furtună. Nu trebuie să te zbați, să strigi disperat, gândind că este nevoie să acoperi zarva și furia, cu care furtuna vrea să te intimideze. Este suficient să îi spui „Taci! Fără gură!”… și crede-mă că nu va fi surdă, oricât de încet i-ai șopti.

Dintre toate zgomotele, ceea ce va ajunge la urechile ei, va fi glasul tău, care are puterea de a face să țiuie urechile celui care stârnește furtunile, peste viețile copiilor lui Dumnezeu. Stările care îi încearcă pe cei, peste ale căror vieți s-au abătut norii și grindina, vânturile care stârnesc mările, ridicând valuri care vor să înghită ambarcațiuni și maluri cu tot ce se află pe ele, nu pot fi înțelese decât experimentându-le.

Nu numai că vei fi mai puternic, trecând prin furtuni, dar vei putea ajuta pe unii care, la rândul lor trec pe acolo, fără să îi judeci, știind cum este. Poate că ai uitat numărul furtunilor prin care a trebuit să treci și, cea care se vede la orizont, deja ar fi prea mult ca să te mai gândești că îi poți rezista… Pentru o clipă te-ai gândit la tine și ți-ai măsurat puterea și răbdarea, fără să Îl iei în calcul pe Cel care te ține de mână, șoptindu-ți „Nu te teme! Sunt cu tine!”

Acum, pentru că ai obosit un pic, s-ar putea să nu îți dai seama cât de puternic ești, dar… crede-mă că vei fi uimit de tot ce a zidit Tatăl în ființa ta, trecând prin toate cele, în momentele în care vei întâlni persoane care trec prin furtuni. Vei ști cum să întinzi mâna oferind sprijin. Vei ști cum să încurajezi și cum să ridici. Vei ști că Dumnezeu nu se schimbă și la fel ca ție, le va șopti și lor, luându-i de mână: „Nu te teme! Sunt cu tine!”

Vei ști și vei fi mulțumitor, mulțumitoare, pentru toate timpurile grele și rele prin care ai trecut, pentru că altfel nu ai fi fost ceea ce ai devenit. Ceea ce atunci îți servea durere și frustrări pe tavă, descoperind ce a lucrat în tine, te va face să te bucuri și să Îi dai slavă lui Dumnezeu, bucuros, bucuroasă descoperind că toate, împreună au lucrat spre binele tău.

Mi-ar plăcea ca, mergând la culcare în patul tău și privind la viața ta, la tot ce ți se întâmplă, să auzi clar, șoptit în inima ta, glasul Celui care tuturor ne spune aducând pace și încredere în inimile noastre: „Nu te teme! Sunt cu tine! Dă-mi mâna și calcă încrezător pe coame de valuri, experimentând cum devin docile sub tălpile tale, ca niște cățeluși care se gudură pe lângă picioarele stăpânilor lor!”

Noapte bună, suflet încercat!

Ana M. 

PE VREMEA LUI NOE

Pe vremea lui Noe, înainte de potop când păcatul atinsese cote maxime, apa judecății lui Dumnezeu asupra Pământului nu a acoperit pământul dintr-o dată. Totul a durat patruzeci de zile. A început să curgă apă din cer, ceva ce ei nu mai văzuseră până atunci și probabil că au stat liniștiți. Ploua pentru prima dată și nu părea chiar așa de rău, dar gândurile le-au zburat către Noe, către arcă, întrebându-se dacă nu cumva Noe avea dreptate??? Și a avut! A început să curgă apa din cer, care mai apoi s-a întețit. „Asta trebuie să fie ploaia despre care ne zicea Noe”, își ziceau în gând și vorbeau între ei.

Au fost fulgere și tunete, care au făcut ca disprețuitorii să tresară și chiar să se sperie; dar s-au speriat cu adevărat când pământul nu a mai înghițit apa, iar apa a început să năvălească peste ei și peste toată agoniseala lor. Îmi imaginez cum, cu durere, împreună cu familia lui, Noe îi privea din corabia cu ușa închisă, pe toți aceia care își întorseseră urechea de la adevăr timp de o sută de ani, timp în care îndurarea lui Dumnezeu le-a mai dat șanse să se întoarcă de la căile lor rele, dar n-au voit.

Apele de sus s-au unit cu apele de jos, pentru a aduce judecata pe un pământ care ajunsese plin de silnicie (Geneza 6:11-13). Au alergat disperați și confuzi, neștiind dacă pot salva ceva, pe cineva sau pe ei înșiși… până când au fost înghițiți de vii. Unii au murit de frică, alții și-au așteptat moartea, conștienți fiind că nu l-au crezut pe Noe, acel predicator al neprihănirii, al moralității, al nevoii oamenilor de a părăsi faptele lor rele și de a se întoarce la Dumnezeu.

O sută de ani la dispoziție pentru a auzi că va veni o judecată pe Pământ printr-o apă care îl va acoperi, înseamnă timp mai mult decât suficient. Pământul avea nevoie de o spălare, pentru că totul era pervertit. Oamenii trăiau pe un Pământ de al cărui Stăpân nu voiau să asculte; și pentru că trăiau mulți ani (Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ. -Geneza 7:6-), nu credeau că sfârșitul le va fi atât de aproape…și mai ales în acest fel…

Dumnezeu și astăzi ne aduce aminte de zilele de dinainte de potop, prin ploi violente și revărsări furioase de ape care mătură tot ce le iese în cale, luând împreună cu ele oamenii și agoniselile lor, înfricoșând pe unii și mâniind pe alții; dar câți vor să părăsească păcatul și să se întoarcă cu fața către Dumnezeu? Potopul a venit peste omenire dintr-o dată, deși nu putem spune că i-a luat pe nepregătite.

Noe le-a tot spus că va veni, dar pentru ei nu era decât un nebun care construia o casă plutitoare, prin care el și familia lui aveau să fie… salvați. „Săracul… e dus rău de tot… Ce Dumnezeu, ce ploaie, ce potop, ce judecată???” Toți știau motivul pentru care Noe, împreună cu fiii lui construiau arca și știau de la el că aceasta era porunca lui Dumnezeu. Probabil că râdeau și își băteau joc de el numindu-l nebun, dar când a venit judecata lui Dumnezeu peste acest pământ, numai nebunul a scăpat, împreună cu familia lui…

La fel va fi și acum! Cred asta cu toată tăria. Cred că omul nebun este cel care, văzând ce se întâmplă peste tot în lume, nu se întoarce la Dumnezeul care îl poate salva de judecata care va veni peste tot pământul: indubitabil! Omule, oricine ai fi, nu știu câtă vreme vei mai putea auzi astfel de chemări din partea lui Dumnezeu, spre a sfârși-o cu păcatul. Nu știu dacă eu mai am timp să îți spun, sau tu să auzi. Nu știu când, Dumnezeu va spune: „Gata!”. Nu știu când, dar eu trebuie să fiu gata, pregătită să dau ochii cu Dumnezeu, în orice moment. Tu ești gata???

Adu-ți aminte de Noe! Toți îl numeau nebun, dar când a venit potopul peste pământ, singurul care a scăpat împreună cu familia lui a fost nebunul! El era ne…bun pentru lumea aceasta, dar foarte bun (acceptat) pentru Dumnezeu. Fă-te nebun în ochii lumii, dar bun pentru Dumnezeu, ca să fii mântuit tu și toată casa ta! Nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii! (1 Corinteni 1:25)
Mie mi se pare că trăim niște timpuri izbitor de asemănătoare cu cele de dinaintea potopului de pe vremea lui Noe.
Tu cum vezi?

Încă mai ai timp, astăzi, să te împaci cu Dumnezeu! Trăim vremurile din urmă, acele vremuri rele despre care vorbește Biblia. Citește-o!
Noe a făcut ce i-a poruncit Dumnezeu și a scăpat. Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni (ca să scape), să se pocăiască, să se căiască de păcatele lor și să se întoarcă la El, apucând jertfa lui Isus, prin care suntem scăpați de mânia lui Dumnezeu. Doamne, alegem iertarea și nu mânia Ta! Iartă-ne în Numele lui Isus, de toate păcatele noastre!
Amin!

Ana M. 

NOAPTE BUNĂ!

„Hei! Sunt chiar aici, în mod nevăzut, dar îți dau de știre prin pacea Mea. Nu întoarce capul ca să te uiți în spatele tău, pentru că Eu Sunt înăuntrul tău. Oriunde ești tu, sunt și Eu. Te-am pus odată ca, în mod imaginar să iei două bucăți de plastilină, de culori diferite… și ți-am sugerat alb și bleu, cer și neprihănire, după care ți-am spus să le amesteci bine. Îți mai amintești? Sigur că da! Și de-ai fi uitat, Duhul Meu cel Sfânt este acolo tocmai ca să îți aducă aminte.

El nu suferă de uitare! După ce, în gând le-ai amestecat, ți-am zis să le separi și apoi te-am întrebat: `Poți?` răspunsul tău a fost: `Nu!` Mai știi? Apoi ți-am zis să iei aur și argint, să le topești și să le amesteci…așa topite, apoi să încerci să le separi, în așa fel ca ele să fie ca mai înainte, după care te-am întrebat la fel: `Poți?` Răspunsul tău a fost același: `Nu!` Ce ți-am spus atunci, îți spun și acum: Oricine se lipește de Domnul este un singur duh cu El, întrepătruns și bine amestecat, în așa fel, încât nimeni să nu poată face o separare.”

Du-te la culcare cu această imagine de întrepătrundere, de amestec omogen al ființei Lui de lumină cu ființa ta. El, a venit cu tăria Lui în slăbiciunea ta și îți spune în această seară: `Să nu uiți asta!`

Noapte bună suflet drag!

Ana M.